vineri, 8 aprilie 2022

Ad memoriam : Sœur Rachel (7 mai 1944 - 4 avril 2022) / Ad memoriam: Sora Rachel (7 mai 1944 - 4 aprilie 2022)

Roselyne, căreia i-am dat numele Rachel la înveşmântarea sa în Carmelul din Saint-Remy pe 12 mai 1985, ne-a părăsit fără zgomot, singură, ca să alerge spre Cel Iubit al ei pe Care nu a încetat să-l caute cu un mare absolut evanghelic. Plecarea sa este în armonie cu parcursul său atipic.

După un timp în comunitatea Teofaniei din Lagrasse, printr-un indult special, cu consimțământul soțului ei și la majoratul celor doi fii dragi ai săi, Frédéric și Fabrice, ea a putut să se angajeze în Carmel, prin profesiune solemnă, pe 25 martie 1989.

În aprilie 1994, episcopul greco-catolic de Baia Mare, PS Lucian Mureşan, ne-a invitat să înfiinţăm un Carmel în România; cu entuziasm, a vrut să răspundă la acest apel și a plecat, singură, pe 6 august 1994, spre această necunoscută. Aceasta a fost întemeierea schitului de la Stânceni, într-o vale din Carpați, în vecinătatea urșilor și a lupilor, vreme de doi ani și jumătate. A lăsat acolo mulți prieteni care s-au grăbit să lase un mesaj pe adresa mea de Facebook unde i-am anunțat plecarea.

Când au venit alte surori la Stânceni, ea a ales să meargă în Cetatea Sfântă, la Carmelul Pater noster din Ierusalim, în așteptarea Ierusalimului ceresc. A fost chiar prioră acolo trei luni, dar și-a dat repede demisia, neputând fi blocată în grijile administrative și de alte naturi, inerente acelei misiuni!

Apoi s-a alăturat unei fundații din America, dar problemele de sănătate au făcut-o să se întoarcă în Franța. Cu toate acestea, o viață de comunitate nu corespundea bine căutărilor sale ieşite din cadru. A primit o autorizație de viață de pustnică pentru doar trei ani, iar apoi a fost nevoită să aleagă fie să se întoarcă în comunitate, fie să trăiască ca pustnic, nu atașată Carmelului. A fost o alegere dureroasă, dar și-a păstrat hainele carmelitane pentru a-i fi giulgiu.

O frază pe care mi-a gravat-o pe o bucată de lemn și care exprimă bine demersul ei: „Dacă vrei foc, caută-l în cenușă”.

Aș vrea să menționez și dragostea ei pentru Israel, pentru poporul evreu, pentru Hasidism, pe care mi l-a făcut cunoscut. De aici, și bucuria ei pentru prenumele biblice ale celor patru nepoți ai săi: Samuel, Pauline, Nathan și Yohan.

Rachel a trăit neîncetat sub privirea Domnului, în rugăciune neîncetată. Fie ca El să o primească în veșnica Sa lumină. Știm că nu va uita să mijlocească pentru familia ei, pentru Schitul carmelitan de la Stânceni, pentru toți cei care au cunoscut-o și au iubit-o. Veșnică pomenire!

Maica Eliane ocd (Stânceni)

 

&&& 


Roselyne, à qui j’ai donné le nom de Rachel lors de sa prise d’habit au Carmel de Saint-Remy, le 12 mai 1985, nous a quittés sans bruit, seule, pour courir vers son Bien-aimé, qu’elle n’a cessé de chercher avec un grand absolu évangélique. Son départ est bien en consonance avec son parcours atypique.

Après un temps à la communauté de la Théophanie, à Lagrasse, par un indult spécial, avec le consentement de son mari et la majorité de ses deux fils si fortement aimés, Frédéric et Fabrice, elle a pu s’engager au Carmel, par la profession solennelle, le 25 mars 1989.

En avril 1994, l’évêque gréco-catholique de Baia Mare, Mgr Lucian Mureşan, nous a invitées à fonder un Carmel en Roumanie ; avec enthousiasme, elle a voulu répondre à cet appel et elle est partie, seule, le 6 août 1994, pour cet inconnu. Ce fut la fondation du skite de Stânceni, dans une haute vallée des Carpates, au voisinage des ours et des loups, pendant deux ans et demi. Elle y a laissé de nombreux amis qui se sont hâtés de laisser un message sur mon adresse Facebook où j’ai annoncé son envol.

Lorsque d’autres sœurs sont venues à Stânceni, elle a choisi de partir vers la Ville sainte, au Carmel du Pater, à Jérusalem, en attendant la Jérusalem céleste. Elle y fut même prieure trois mois, mais elle a vite donné sa démission, ne pouvant être enfermée dans les soucis administratifs et autres, inhérents à cette mission !

Puis elle a rejoint une fondation en Amérique, mais des problèmes de santé l’ont fait revenir en France. Cependant une vie communautaire ne correspondait pas bien à sa recherche hors cadre. Elle a reçu une autorisation de vie érémitique pour seulement trois ans, et ensuite il fallait opter, soit pour un retour en communauté, soit pour une vie d’ermite, non rattachée au Carmel. Ce fut là un choix douloureux, mais elle a gardé son habit de carmélite pour être son linceul.

Une phrase qu’elle m’a gravée sur un morceau de bois et qui exprime bien sa démarche : « Si tu veux du feu, cherche-le dans la cendre ».

Je voudrais aussi mentionner son amour d’Israël, du peuple juif, du hassidisme, qu’elle m’a fait découvrir. De là son bonheur des prénoms bibliques de ses quatre petits-enfants : Samuel, Pauline, Nathan et Yohan.

Rachel vivait constamment sous le regard du Seigneur, dans une prière continuelle. Qu’Il l’accueille dans son éternelle Clarté. Nous savons qu’elle n’oubliera pas d’intercéder pour sa famille, pour le skite carmélitain de Stânceni, pour tous ceux qui l’ont connue et aimée. Mémoire éternelle !

Sr Éliane ocd

Skite carmélitain de Stânceni (Roumanie)











luni, 28 martie 2022

MIKHTAV 92

A apărut numărul 92 al revistei Fraternității Sfântul Ilie, Mikhtav.Revista este disponibilă în limbile română și franceză și poate fi comandată la adresa de mail: schitulstanceni@yahoo.fr

In sectiunea Publicații a blogului aveți acces la numerele precedente ale revistei.




duminică, 23 ianuarie 2022

Întâlnirea din Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Schitul din Stânceni

 

Întâlnirea din Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Schitul din Stânceni

 

Pr. Cornel Dîrle

 

Sâmbătă 22 ianuarie, începând cu ora 14:00, cca. 25 de creştini de diferite confesiuni (catolică, ortodoxă, adventistă) şi rituri (bizantin-român şi latin) din comună, din comunele apropiate şi de mai departe s-au întâlnit cu această intenţie. Întâlnirea a avut loc în condiţii de iarnă. La intrarea în trapeza schitului, oaspeţii au fost întâmpinaţi cu (hidro)alcool şi măşti FPP2 (dacă nu aveau).

Maica Eliane, gazda întâlnirii, a introdus tema anuală a Octavei, precedată după cum se ştie de o zi (17 ianuarie) dedicată raportului creştinilor cu iudaismul.

În acest sens Părintele Cornel Dîrle a prezentat câteva note de lectură a asupra unei cărţi recent apărute pe tema mesianismului într-o colecţie dedicată studiilor comparative iudaice şi creştine (o recenzie, în finalul acestui număr).

Maica Eliane a prezentat apoi câteva date statistice, conform celui mai recent recensământ, despre diferitele confesiuni prezente în comună şi în judeţul Mureş.

Părintele Protopop greco-catolic Adrian Lung (Subcetate, HG) a prezentat demersul sinodal pe care Biserica Catolică, în ansamblul său, de curând l-a iniţiat. A amintit şi de recenta declarare a Sfântului Irineu din Lyon (+ 202) ca doctor unitatis Ecclesiae de către papa Francisc.

Au urmat intervenţiile participanţilor, invitaţi de către Maica Eliane să rezume experienţe personale în ce priveşte raporturile cu creştini de alte confesiuni, eventual aspecte edificatoare din punct de vedere spiritual. Remarci interesante, datorate şi îndelungatei experienţe pastorale, a avut Părintele ortodox Gheorghe Oană (Subcetate, HR) şi o mărturie edificatoare am ascultat din partea mai tânărului Părinte ortodox Adrian Stoian (Topliţa, HR). Părintele Zoltan David, parohul romano-catolic din comună, a prezentat maniera în care enoriaşii săi trăiesc realitatea pluriconfesională (şi etnică), în multe cazuri în familii mixte. La finalul intervenţiei sale a propus o rugăciune cu un conţinut cu adevărat ecumenic şi cu o specificitate spirituală apuseană, către Inima lui Isus. Din intervenţiile celorlalţi participanţi laici, printre care şi doi profesori de religie ortodoxă, am reţinut ca doleanţă unanim exprimată, o dată comună pentru sărbătoarea Paştilor.

Din trapeza schitului ne-am mutat apoi în biserică pentru celebrarea vecerniei. La finalul ei, Părintele Adrian Stoian a făcut o scurtă prezentare a originii acestor zile de rugăciune pentru unitatea creştinilor, a tematicii anului în curs - „Am văzut steaua lui în răsărit şi am venit să i ne închinăm” – urmată de o scurtă meditaţie încheiată cu rugăciunea propusă pentru cea de cincea zi din octavă de către autorii tematicii.

Iar în final, doi candidaţi au fost primiţi în Fraternitatea Sfântul Ilie, printr-o rugăciune de binecuvântare primită în faţa icoanei învierii. Ce doi, Sandor şi Ionela Bacîrcea sunt soţi, localnici, romano-catolic, respectiv ortodoxă.

Ïnainte de porni la drum, oaspeţii au fost din nou invitaţi în trapeză la o ceaşcă cu ceva cald şi ceva dulce.

Ca o concluzie generală la această întâlnire şi la altele similare din anii trecuţi, cu titlu personal şi eventual, sugestie de reflecţie: o unitate în credinţă a Bisericii, imaginată ca o situare unanim confortabilă, nu cumva este amăgitoare? Nu cumva mai degrabă e un continuu şantier? (studiu de caz local: vocile acuzatoare la adresa greco-catolicilor, cum că ar vrea/fi vrut să vândă prunii Ardealului la inamic; sau caz universal: data Paştilor). Cred că Sfântul Irineu din Lyon ar avea ce să ne spună.

Fotografii de la eveniment: Rugăciune pentru unitate 2022



duminică, 19 decembrie 2021

MIKHTAV 91

 A apărut numărul 91 al revistei Fraternității Sfântul Ilie, Mikhtav.Revista este disponibilă în limbile română și franceză și poate fi comandată la adresa de mail: schitulstanceni@yahoo.fr

In sectiunea Publicații a blogului aveți acces la numerele precedente ale revistei.






luni, 20 septembrie 2021

MIKHTAV 90

 A apărut numărul 90 al revistei Fraternității Sfântul Ilie, Mikhtav.Revista este disponibilă în limbile română și franceză și poate fi comandată la adresa de mail: schitulstanceni@yahoo.fr

In sectiunea Publicații a blogului aveți acces la numerele precedente ale revistei.