Extrait de la biographie posthume intitulée : « Vie d’abouna Matta » paru en 2008 aux presses du monastère de St Macaire, traduit du copte par Mme Maguida Trier, p. 202-203.
Abouna Matta el Maskine, copte orthodoxe († 8 juin 2006), et Sainte Thérèse de Lisieux
LES CONSOLATIONS DU CIEL
Lorsqu’il était
dans la vallée du Rayan, le père Matta a souvent expérimenté la proximité des
saints et les consolations du ciel. A une période difficile de son parcours où il
était éprouvé par maintes difficultés, de la part des hommes et des
démons ; le Père Matta nous a relaté cette vision. En effet, le ciel lui a
envoyé une consolation en la personne d’une sainte religieuse, couronnée de
gloire, qui est venu le réconforter et le soutenir dans son combat. Voilà les
faits :
Un ami de la communauté avait offert une
copie du livre La vie d’une âme, de la petite Thérèse de l’enfant Jésus.
Les moines l’ont lu, et touchés par sa vie, ils ont donné le livre au Père
Matta pour qu’il le lise à son tour. Cette lecture de la sainte vie de Thérèse
l’a consolé durant cette période de difficultés et de lourdes épreuves. Le ciel
lui a accordé un surcroit de consolation. Dans une apparition, il eut une
vision de sainte Thérèse venant à lui, accompagné de vierges (moniales) toutes
couronnées de gloire. Ste Thérèse l’a amené ensuite en esprit à l’endroit où
repose son corps, à la cathédrale de Lisieux, en France. Le père Matta s’est vu
comme regardant la cathédrale d’en haut, surplombant sa flèche. Il l’a visité
dans ses moindres recoins. Sainte Thérèse, toujours accompagné de ses sœurs,
lui a dit : « Ne crains pas, ne t’attriste pas, mes sœurs et moi
prions pour toi de ce lieu » ; ces paroles étaient d’un grand
réconfort. À la fin de l’apparition, Sainte Thérèse lui offrit un présent en
lui disant : « Reçois ce présent, il est pour toi » ;
c’était une plume, comme celle qu’on utilisait jadis pour écrire, elle était
entourée de deux ailes en or et à son extrémité avait un taille plume pour tailler
la plume chaque fois que ce sera nécessaire.
Voilà ce qu’a
relaté le Père Matta aux moines, qui ont compris à leur tour le sens du
« cadeau ailé », c’était le don des écrits spirituels que le Seigneur
lui a accordé, enrichissant l’Église et éclairant l’âme des fidèles de cette
génération.
Părintele Matta el Maskine, copt ortodox († 8 iunie
2006), și Sfânta Tereza de Lisieux
--------------------------------------------------
Extras din biografia postumă intitulată „Viața
părintelui Matta”, apărută în 2008 la Tipografia Mănăstirii Sf. Macarie, p. 202-203.
BUCURIILE CERULUI
Pe când se afla în
Valea Rayan, părintele Matta a experimentat deseori apropierea sfinților și
bucuriile cerului. Într-o perioadă grea a itinerariului său, încercat fiind de
numeroase dificultăți, atât din partea oamenilor cât și a demonilor, părintele
ne-a relatat această viziune. Într-adevăr, cerul i-a trimis o mângâiere prin persoana
unei călugărițe sfinte acoperită de glorie, care a venit să-l consoleze și să
îl susțină în bătălia sa. Iată faptele:
Un prieten al
comunității i-a oferit acesteia un exemplar al cărții Viața unui suflet,
a Micuței Tereza a Pruncului Isus. Călugării au citit cartea și, mișcați de
viața acesteia, i-au dat-o și părintelui Matta pentru ca și el să o citească,
la rândul său. Această lectură a vieții sfinte a Terezei l-a consolat pe timpul
perioadei de greutăți și mari încercări. Cerul i-a dat un surplus de consolare.
Într-o apariție, el a avut o viziune a sfintei Tereza care venea la el, însoțită
de fecioare (călugărițe), toate încoronate de glorie. Sfânta Tereza l-a dus
apoi, în spirit, la locul unde odihnește corpul său, la Catedrala din Lisieux,
în Franța. Părintele Matta s-a văzut privind catedrala de la înălțime, aplecat
peste turn. A vizitat-o până în cele mai mici unghere. Sfânta Tereza, însoțită
întotdeauna de surorile sale, i-a spus: „Nu te teme, nu te întrista, surorile
mele și cu mine ne vom ruga pentru tine, din acest loc.” Cuvintele ei îi
aduceau multă consolare. La sfârșitul apariției, Sfânta Tereza i-a oferit un
cadou, spunându-i: „Primește acest
cadou, e pentru tine!”. Era o peniță ca cele se foloseau în trecut pentru
scris, înconjurată de două aripi din aur, iar la capăt avea un cuțit pentru
tăiat pana ori de câte ori va fi nevoie.
Iată ce le-a relatat
părintele Matta călugărilor, care au înțeles, la rândul lor, sensul „cadoului
înaripat”. Era darul scrierilor spirituale pe care Domnul i l-a dat, îmbogățind
Biserica și aducând lumină în sufletele credincioșilor acestei generații.
