Dimanche
16 août, un très violent orage a causé des dégâts au skite. Deux arbres
du voisin sont tombés entre les ermitages Saint Elisée et Saint Jean-Baptiste
coupant la ligne électrique et cassant la clôture.
Entrée
libre pour les ours!!!
Un
arbre du terrain situé en face de la maison d'accueil est tombé au niveau de
l'oratoire saint Elie coupant la route, cassant un pilier et plusieurs
planches de la clôture donnant sur la rue.
Du bois de chauffage imprévu!!!
Béni
soit Dieu, il n'y a pas de blessés, que des réparations à faire au plus vite
pour fermer l'entrée libre!
|
Duminică, 16
august, o puternică furtună a cauzat pagube la schit. Doi arbori din
împrejurimi au căzut între ermitajele Sf. Eliseu și Sf. Ioan Botezătorul,
întrerupând
curentul electric și zdrobind gardul clauzurii.
Intrare liberă
pentru urși!!!
Un brad de pe
terenul situat în fața casei de oaspeți a căzut în dreptul oratoriului Sf. Ilie, distrugând o parte din drum, rupând un stâlp
de piatră și mai multe scânduri din
gardul dinspre drum.
Lemn de încălzire
neprevăzut!!!
Binecuvântat fie
Dumnezeu, nu au fost răniți, doar reparații de făcut
cât mai repede pentru a închide
intrarea liberă!
|
Răspunzând invitației mitropolitului greco-catolic din România, Î.P.S. Lucian Cardinal Mureşan, mănăstirea Sfântul Ilie, Carmelul din Saint Rémy (Franța), a pus bazele unui schit, într-o vale din Carpaţi, la Stânceni, la 14 septembrie 1994, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Schitul este consacrat Sfintei Cruci, care îi uneşte pe toţi creştinii în aşteptarea Învierii. La marginea unui sat unde locuiesc ortodocşi, catolici şi protestanţi, schitul este un loc de rugăciune pentru Unitate.
sâmbătă, 22 august 2015
Noutăți la schit!
vineri, 14 august 2015
Nostra Aetate la Stânceni
Hramul bisericii Schitului
Stânceni a fost și în acest an prilej de reflecție profundă, prietenească, o
continuare a întâlnirilor inițiate în 2013 de Maica Éliane, având ca subiect relațiile
dintre evrei și creștini. Temele tratate în cei trei ani sunt sugestive și grăitoare:
”Identitatea lui Israel și a Bisericii, astăzi” – 2013; ”Evrei și creștini,
pentru aprofundarea dialogului” – 2014; ”Nostra Aetate, aniversarea a 50 de ani
(1965-2015)” – 2015.
Întâlnirea din acest an s-a desfășurat pe parcursul a mai multor zile și a cuprins mai multe etape:
- Întâmpinarea grupului de pelerini francezi la aeroportul din Târgu Mureș și vizitarea sinagogii din oraș și a grupului statuar ridicat în memoria victimelor holocaustului (3 august);
- Vizitarea unor obiective turistice și religioase: sinagoga din Gheorgheni, mănăstirea Bistrița (NT), sinagoga monument istoric din Piatra Neamț, biserica seminarului Neamț și mănăstirea Neamțului (4 august);
- Prima zi de colocviu (5 august);
- Hramul bisericii schitului, sărbătoarea ”Schimbării la Față”, cu participarea la Sf. Liturghie celebrată împreună cu PS Mihai, episcopul Bucureștiului (predica aici) și a doua zi a colocviului (6 august).
Tema acestui an, aniversarea publicării Declarației Nostra Aetate a Conciliului Vatican al II-lea, s-a dovedit a fi un subiect incitant atât pentru personalitățile invitate să conferențieze cât și pentru numeroșii participanți, chiar dacă în România se vorbește destul de puțin despre relațiile iudeo-creștine, comunitățile evreiești fiind, din păcate, tot mai reduse după cum s-a văzut în vizitele la sinagogile din Tg. Mureș, Gheorgheni sau Piatra Neamț.
Conciliul ecumenic Vatican al II-lea a reprezentat o amplă acțiune de reînnoire a Bisericii catolice, un ”examen de conștiință desfășurat în fața ochilor proprii, în fața lumii și în fața lui
Dumnezeu”[1]. Timp de trei ani, pe baza a 8972 de propoziții grupate în
mai multe scheme, Conciliul a acoperit în 4 Constituții, 9 Decrete și 3 Declarații temele
majore de interes pentru biserică. Declarația Nostra Aetate a primit numele de la fraza cu care începe documentul
conciliar: ”În EPOCA NOASTRĂ, în care neamul omenesc este din zi în zi mai strâns unit și în care
crește interdependența dintre popoare, Biserica își examinează cu mai multă
atenție relațiile cu religiile necreștine.”[2]
Intervențiile de la Stânceni, ce
vor fi publicate în următorul număr al revistei Mikhtav (disponibil în curând
la Schit), au căutat să marcheze progresele realizate, în cei 50 de ani trecuți de la publicarea documentului aniversat, în dialogul iudeo-creștin din
diverse perspective: iudaică și creștină (catolică, luterană, ortodoxă), dar și
din punctul de vedere al artei vechi bisericești sau al istoriei comunităților
locale.
O concluzie de bun simț, care a
întrunit acordul tuturor participanților, este cea a doamnei Jacqueline Cuche,
președinta Prieteniei iudeo-creștine din
Franța (AJCF), care a spus:
”Biserica (și înțeleg prin
aceasta totalitatea creștinilor) recunoaște că Isus era evreu, la fel ca Maria,
apostolii și toți primii creștini; ea condamnă acuzația de deicid aruncată timp
atât de îndelungat asupra poporului evreu în ansamblul său; ea condamnă
teologia substituirii și nu se mai prezintă ca fiind Noul Israel; ea afirmă că
Dumnezeu, fidel fiind, își păstrează iubirea sa pentru poporul evreiesc și
recunoaște, deci, permanența Primului Legământ, pe care Noul Legământ nu l-a
abrogat...”[3]
Pr. Adrian Lung
Abonați-vă la:
Postări (Atom)