duminică, 19 august 2018

"Un sapin de Stânceni raconte" / ”Un brad de la Stânceni povestește”

Permettez-moi de prendre la parole. Je vis au skite depuis le début, ou mieux, j’étais déjà là avant le skite. 
Les sœurs sont venues s’installer ici attirées par la proximité du ciel et l’odeur de la forêt. Elles ont construit des ermitages et une église, dont les peintures reflètent la couleur verte de l’environnement. J’entends leurs chants, comme si elles me demandaient, à moi aussi, de « supplier par un murmure de mes feuilles (ou plutôt, de mes aiguilles) le Créateur de l’univers de leur entrouvrir les portes » du Paradis. 
Elles n’étaient pourtant jamais nombreuses et actuellement il n’y a qu’une « maica », qui vit au skite avec sa petite chatte à la recherche de la « viridité », comme une de leurs saintes a nommé cette énergie de vie insufflée par l’Esprit Saint. 
Mais, en fait, elle est rarement seule… il y a d’autres personnes, qui viennent de temps en temps pour écouter le murmure des feuilles dans l’espérance de percevoir aussi « la murmure d’une brise légère », signe de la présence de Dieu. Pour nous, il est naturel d’être dans Sa présence. Eux, ils ont besoin de discuter, expliquer, chanter, écouter. 
Depuis quelques années, ils sont bien nombreux à venir célébrer ici la fête de la Transfiguration. Cette fête, où le soleil d’été fait l’écho à la lumière émanant de Sa Face, mais sans pouvoir égaler à sa splendeur. Pourtant, la lumière d’été est bien vive ici, dans les montagnes. 
Je commence á connaître les personnes, qui viennent ici régulièrement ; évêques, moines et moniales, simples fidèles, catholiques, orthodoxes, protestants, même juifs. 
Ils se réunissent dans la « chambre haute », petite salle de conférence construite au-dessus d’une bibliothèque bien vaste. Je me penche un peu… un tout petit peu, sans faire de bruit, pour les écouter. Le thème de cette année est la présence des prophètes Moïse et Élie à la Transfiguration. D’abord c’est le Père Cornel – je le connais bien, il est le prêtre du skite – qui aborde la question, comment s’approcher de Dieu, comment pouvoir se tenir en Sa présence. Ensuite, le Père Tarciziu Șerban, déjà un intervenant fidèle, nous emmène à réfléchir combien l’évènement de la Transfiguration est important pour l’établissement de la Nouvelle Alliance. Suivent deux présentations, l’une patristique du Père Radu Gârbacea, qui analyse quelques homélies grecques des ive-viie siècles ; il est parmi nous la première fois, j’espère, qu’on le reverra ! L’autre médiévale, de Mère Éliane, qui nous présente ses récentes recherches en scrutant les commentaires bibliques de l’époque carolingienne. Nous écoutons aussi un texte envoyé par sr Cristiana Dobner, carmélite italienne, qui appuie par de nombreuses citations le rôle essentiel de Moïse et d’Élie dans la spiritualité carmélitaine, aussi bien dans la spiritualité individuelle que dans l’Ordre même, prédestiné par ses origines d’être un acteur privilégié du rapprochement entre juifs et chrétiens. Et… c’est déjà terminé ? Il manquait quelque chose… l’excursion d’histoire d’art par le professeur Tereza Sinigalia, qui n’a pas pu venir, mais nous a envoyé un message en nous assurant de sa communion spirituelle. 
Au déclin du jour, les Vêpres de la fête sont célébrées, en attendant la levée du nouveau jour pour continuer prières et chants. 
Dès le matin, de nombreux pèlerins se joignent à ceux déjà présents. La Divine Liturgie est présidée par Mgr Mihai Fraţila - un ami de longue date, lui aussi – avec l’assistance d’une douzaine de prêtres. Mes branches frémissent en écoutant les chants, même si cette fois, je les entends un peu moins ; mon ami le torrent, qui a l’habitude d’être plus silencieux à cette saison, est bien bavard, car cet été, il a beaucoup plu. Mais pour la fête, le temp est devenu plus clair, comme si la Lumière Divine se reflétait aussi dans les nuages. 
Après la Liturgie et l’Acathiste chanté parmi les arbres, certains restent encore un peu, d’autres pèlerins repartent pour voir le petit musée juif de Târgu Mureş récemment ouvert. 
Tous – y compris moi – portons la bénédiction et le désir : Seigneur, il nous est bon d’être ici ! 

Un sapin 

&&&&
Vă rog să îmi permiteți să iau cuvântul. Eu trăiesc la schit încă de la început, mai bine zis, eram încă dinainte de existența schitului.
Surorile au venit să se instaleze aici, aproape de cer și de mireasma pădurii. Au construit aici chilii și o biserică a cărei picturi reflectă culoarea verde a mediului înconjurător. Le ascult cântările, ca și cum ele mi-ar cere și mie să „Îl rog pe Creatorul universului, printr-un murmur al frunzelor (sau, mai degrabă, al acelor mele), să le întredeschidă porțile” spre Rai.
N-au fost niciodată numeroase și, de fapt, în prezent nu există decât o „maică” ce trăiește la schit împreună cu pisica sa, în căutarea „verdeții”, cum numea una din sfintele lor această energie de viață insuflată de către Sfântul Spirit. 
Dar, de fapt, ea este rareori singură..., sunt și alte persoane care vin, din când în când, să asculte murmurul frunzelor, cu speranța că vor simți și „murmurul unei adieri ușoare”, semnul prezenței lui Dumnezeu. Pentru noi, este întru totul natural să ne aflăm în prezența Lui. Ele, însă, au nevoie să discute, să explice, să cânte, să asculte.
De câțiva ani, sunt foarte numeroși cei care vin aici să celebreze sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, această sărbătoare în care soarele de vară se face ecoul luminii ce emană de la Fața Sa, dar fără să poată egala splendoarea acesteia. Totuși, lumina de vară este foarte puternică aici, între munți.
Încep să cunosc persoanele care vin aici cu regularitate: episcopi, călugări și călugărițe, simpli credincioși, catolici, ortodocși, protestanți, chiar și evrei.
Se adună în „camera de sus”, mica sală de conferințe construită deasupra unei biblioteci foarte mari. Mă aplec un pic, doar un pic, fără să fac vreun zgomot, ca să ascult. Tema din acest an este prezența profetului Moise și Ilie la Schimbarea la Față. Mai întâi, părintele Cornel – îl cunosc foarte bine, este capelanul schitului – este cel care abordează subiectul: cum să ne apropiem de Dumnezeu, cum să stăm în prezența Lui. Apoi, părintele Tarciziu Șerban, o prezență constantă, ne conduce să reflectăm asupra importanței evenimentului Schimbării la față pentru stabilirea Noului Legământ. Urmează două prezentări, una patristică, a părintelui Radu Gârbacea, care analizează câteva predici grecești din sec. iv-vii. Părintele se află printre noi pentru prima dată și sper că va mai reveni. Cealaltă prezentare de Ev Mediu, cea a Maicii Éliane, ne prezintă cercetările sale recente de examinare a comentariilor biblice din perioada carolingiană. Ascultăm și un text trimis de către sora Cristiana Dobner, carmelită italiană care se apleacă, prin numeroase citate, asupra rolului esențial al lui Moise și al lui Ilie în spiritualitatea carmelitană, atât în spiritualitatea individuală cât și în cea a Ordinului însuși, ordin predestinat prin originile sale să fie un actor privilegiat al apropierii între evrei și creștini. Și..., s-a și terminat? Mai lipsea ceva..., excursul de istoria artelor al profesoarei Tereza Sinigalia, care nu a putut veni, dar ne-a trimis un mesaj, asigurându-ne de comuniunea sa spirituală.
Spre seară, s-a celebrat Vecernia sărbătorii, în așteptarea noii zile, pentru a continua rugăciunile și cântările.
Încă de dimineață, numeroși pelerini se alătură celor deja prezenți. Sfânta Liturghie este prezidată de către P.S. Mihai Frățilă – prieten, și el, de multă vreme al Schitului – asistat de doisprezece preoți. Crengile mele freamătă ascultând cântările, chiar dacă, de această dată, le aud mai puțin căci râul, prietenul meu care are obiceiul să fie destul de liniștit în această perioadă, este destul de gălăgios căci, în această vară, a plouat mult. Dar, pentru sărbătoare, vremea s-a făcut mai  frumoasă, ca și cum Lumina Divină s-ar fi reflectat și în nori.
După Liturghie și după Acatistul cântat printre copaci, unii mai rămân puțin, alți pelerini pleacă să vadă micul muzeu evreiesc din Târgu-Mureș, inaugurat recent.
Poartă cu toții – inclusiv eu – binecuvântarea și dorința: Doamne, cât de bine ne este nouă să fim aici!

Un brad














marți, 3 iulie 2018

Bénédiction de l'église gréco-catholique de Subcetate / Sfințirea bisericiii greco-catolice din Subcetate

Bénédiction de l'église gréco-catholique de Subcetate

Voici le compte-rendu de cet événement par P. Adrian Lung, curé de Subcetate-Hodosa, qui célébra chaque semaine la Divine Liturgie au skite de Stânceni durant les premières années.

###

Sfințirea bisericii  greco-catolice din Subcetate, Protopopiatul Gheorgheni

Parohia greco-catolică ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel„ din Subcetate (Harghita), Protopopiatul Gheorgheni, a cunoscut, duminică 1 iulie, bucuria de a vedea biserica parohială sfințită după amplele lucrări de renovare și extindere.
Din încredințarea Preafericitului Părinte Cardinal Lucian,  Preasfinția Sa Claudiu Lucian  Pop, episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a împlinit ceremonia de sfințire, respectiv ungerea bisericii și a altarului  cu Sfântul Mir și stropirea cu apa sfințită și așezarea moaștelor Sf. Filip martirul în locul pregătit din masa altarului. Sfintele moaște au fost oferite de Curia episcopală din Casale Monferrato (Italia).
Alături de Episcop au participat la ritualul sfințirii și la Sf. Liturghie Protopopul locului Părintele Mihai Husaru, Pr. Vasile Frăsinaru (Sărmaș), Pr. Vasile Costea (Toplița), Pr. Sorin Ivan (Cetatea de Baltă), Pr. Cristian Rus (Blaj), Pr. Inocențiu Lung (Coșteiu).
Un număr important de credincioși au participat emoționați și impresionați de ceremonie la eveniment, bucurându-se de sacralitatea momentului, conștienți de importanța bisericii nou sfințite pentru comunitatea locală și pentru fiecare participant în parte. Dealtfel comunitatea creștină din Subcetate, indiferent de confesiune, a avut o contribuție fundamentală la realizarea acestui proiect.
Parohia greco-catolică Subcetate a fost din vechime o parohia importantă de pe valea Mureșului superior, binecuvântată cu preoți vrednici care au reușit să înnobileze și să transmită credința prin biserică și cultura prin școală credincioșilor pe care i-au păstorit. Dintre aceștia îi amintim pe:
  • Elie Câmpeanu, preot la Subcetate între anii 1884-1898, apoi protopop la Gheorgheni și la Târgu-Mureș, un om de cultură apreciat de contemporanii săi dintre care ăi amintim pe Ioan Bianu, Nicolae Iorga sau Titus Mălai  (cf. Doina Dobrean Viața la Subcetate) ;
  • Vasile Urzică, preot între anii 1900-1916, în timpul căruia s-a zidit impunătoarea biserică din piatră. Ajungînd protopop la Alba-Iulia participă la Unirea din 1918 în calitate de membru în „Comitetul celor 100” (cf. Doina Dobrean, Viața la Subcetate)
  • Augustin Tătar, administrator parohial la Subcetate în anul 1918. A participat ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie unde a  reprezentat ca delegat de drept județul Ciuc (cf.  https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_T%C4%83tar#cite_note-Neamtu-2)
În perioada prigoanei comuniste de credincioșii greco-catolici din Subcetate și din împrejurimi s-a ocupat părintele Petru Dobrean (1910-1994), cel care la începutul anilor 90 a construit și mica biserică din lemn care azi este altarul noului edificiu. El a fost secondat și ajutat de Părintele Liviu Sabău, protopopul Târgu-Mureșului,amândoi reușind să asigure continuitatea parohiei.
Sfințirea bisericii a însemnat astfel și o încununare a eforturilor tuturor celor care de-a lungul timpului s-au străduit să transmită bucuria credinței și speranța mântuirii prin jertfa Mântuitorului Isus Christos, jertfă permanent reînnoită pe altarele bisericilor creștine.
Tuturor participanților mulțumiri.

Preot Adrian Lung



















vineri, 29 iunie 2018

INAUGURAREA MUZEULUI COMUNITĂȚII EVREIEȘTI DIN TÂRGU-MUREȘ

Duminică, 25 iunie 2018, Sinagoga din Târgu-Mureș avea porțile deschise. Soseau invitați din țară și din străinătate la momentul festiv al inaugurării unui colț muzeal al Comunității Evreiești din localitate, eveniment festiv unic în viața Comunității. Dl. dr. ing. Vasile Dub, președintele, a deschis întâlnirea declarând că a organizat acest colț muzeal pentru ca evreii din Târgu-Mureș să lase urme pentru generațiile următoare, nu numai în cimitirul evreiesc, ci și în acest muzeu. S-au transmis cuvinte de salut din partea Federației Comunităților Evreiești din România și din partea altor comunități evreiești din alte localități, după care corul Comunității din Brașov a prezentat un minunat program artistic, atât cu muzică evreiască religioasă, cât și laică, îndelung aplaudat de către spectatori. 
Momentul așteptat de către toți a fost inaugurarea muzeului prin tăierea panglicii de către d-na Tușa Etelka, care, împreună cu d-na Chirvăsuți Judith au fost sponsorii al acestei lăudabile inițiative cultural-istorice. Încă de la intrare, Colțul Israel te întâmpină cu o fotografie imensă care reprezintă un mare grup de evrei din Borsec, jumătate fiind evrei, cealaltă jumătate fiind creștini, dovadă a bunei conviețuiri a celor două confesiuni religioase din România. O altă fotografie-document arată cea mai veche sinagogă din Tg.Mureș, datând din anul 1747, iar alături, o bucată de lemn din această sinagogă, recuperată recent de la Budapesta pentru a fi așezată în acest muzeu. Se continuă cu un scurt istoric al evreilor din Tg.Mureș care, după ce au primit drepturi din partea autorității austro-ungare, în anul 1867, s-au dezvoltat foarte bine și și-au găsit locul în această localitate. Un colț al sălii prezintă un interior de casă evreiască, cu pian, cu alte obiecte de casnice și o fotografie a unei familii de evrei. În muzeu, la loc central, Tora și Talmudul, expuse pentru vizitare, lucru nemaiîntâlnit în alte muzee, declară dl. Vasile Dub. Ambele sunt deschise la Cartea Esterei, moment important în viața poporului evreu. 
În cea de-a doua cameră, un panou prezintă marea provocare pe care a reprezentat-o sionismul în istoria poporului evreu, o mișcare foarte puternică de creare a statului evreu Israel, fostă Palestina. Nu toți evreii sunt adepți ai sionismului, unii, printre care Elie Wiesel, fiind adepții rămânerii evreilor în statele în care ei se află în prezent. A urmat însă fascismul și, ca urmare a acestuia, în martie 1944, când nemții au intrat în Budapesta și au instaurat un guvern ultrafascist, evreii târgu-mureșeni și cei veniți din satele din împrejurimi, reprezentând împreună 30 la sută din populația orașului, au fost duși într-un ghetou aflat în fosta fabrică de cărămizi din actualul cartier Tudor. După chinuri inimaginabile petrecute aici, 7500 de evrei au fost duși la lagărul de exterminare de la Auschwitz, în trei transporturi, în condiții inumane. O machetă ingenioasă aflată în mijocul camerei prezintă sugestiv orașul Târgu-Mureș, înainte și după deportarea evreilor. O vitrină prezintă obiectele duse de către evrei în deportare, în special cărți de rugăciuni. Un panou prezintă școala evreiască, educația fiind una din principalele griji ale comunității evreiești. Elevi și copii de grădiniță din această școală au murit în lagărele de gazare, împreună cu părinții lor. De altfel, pe peretele exterior al muzeului, o listă lungă prezintă numărul cutremurător de mare de elevi care au pierit în astfel de condiții dramatice. 
Din rândul evreilor târgu-mureșeni s-a ridicat un număr important de intelectuali evrei, mari oameni de cultură, ale căror portrete sunt prezentate pe un panoul ce încheie ciclul prezentării din muzeul Comunității. 
O inițiativă mai mult decât lăudabilă a Comunității Evreiești din Târgu-Mureș de a realiza acest muzeu memorial care își așteaptă vizitatorii și la a cărui inaugurare, din păcate, deși invitate, nu au participat oficialitățile județene și municipale, însă au fost prezenți foarte mulți târgumureşeni.









Pelerinaj la Stânceni / Pèlerinage français au skite de Stânceni

Marți, 26 iunie curent, un grup de pelerini francezi a poposit la Stânceni. Grupul, condus de Marie-Gabrielle Leblanc, istoric de artă și Georgeta Iuga, iconograf (Baia-Mare), a participat la Sfânta Liturghie celebrată de Părintele Cornel, preotul Schitului, secondat de diaconul Daniel Vigne din Toulouse.


&&&

Mardi 26 juin, pèlerinage français au skite de Stânceni, dirigé par Marie-Gabrielle Leblanc, historienne de l'art, et Georgeta Iuga, iconographe (Baia Mare)
Photo du groupe après la Divine Liturgie célébrée par P. Cornel, aumônier du skite, et le diacre Daniel Vigne de Toulouse.


marți, 19 iunie 2018

Oecuménisme des saints – Ecumenismul Sfinţilor

Extrait de la biographie posthume intitulée : « Vie d’abouna Matta » paru en 2008 aux presses du monastère de St Macaire, traduit du copte par Mme Maguida Trier, p. 202-203.

Abouna Matta el Maskine, copte orthodoxe († 8 juin 2006), et Sainte Thérèse de Lisieux

LES CONSOLATIONS DU CIEL

Lorsqu’il était dans la vallée du Rayan, le père Matta a souvent expérimenté la proximité des saints et les consolations du ciel. A une période difficile de son parcours où il était éprouvé par maintes difficultés, de la part des hommes et des démons ; le Père Matta nous a relaté cette vision. En effet, le ciel lui a envoyé une consolation en la personne d’une sainte religieuse, couronnée de gloire, qui est venu le réconforter et le soutenir dans son combat. Voilà les faits :

Un ami de la communauté avait offert une copie du livre La vie d’une âme, de la petite Thérèse de l’enfant Jésus. Les moines l’ont lu, et touchés par sa vie, ils ont donné le livre au Père Matta pour qu’il le lise à son tour. Cette lecture de la sainte vie de Thérèse l’a consolé durant cette période de difficultés et de lourdes épreuves. Le ciel lui a accordé un surcroit de consolation. Dans une apparition, il eut une vision de sainte Thérèse venant à lui, accompagné de vierges (moniales) toutes couronnées de gloire. Ste Thérèse l’a amené ensuite en esprit à l’endroit où repose son corps, à la cathédrale de Lisieux, en France. Le père Matta s’est vu comme regardant la cathédrale d’en haut, surplombant sa flèche. Il l’a visité dans ses moindres recoins. Sainte Thérèse, toujours accompagné de ses sœurs, lui a dit : « Ne crains pas, ne t’attriste pas, mes sœurs et moi prions pour toi de ce lieu » ; ces paroles étaient d’un grand réconfort. À la fin de l’apparition, Sainte Thérèse lui offrit un présent en lui disant : « Reçois ce présent, il est pour toi » ; c’était une plume, comme celle qu’on utilisait jadis pour écrire, elle était entourée de deux ailes en or et à son extrémité avait un taille plume pour tailler la plume chaque fois que ce sera nécessaire.

Voilà ce qu’a relaté le Père Matta aux moines, qui ont compris à leur tour le sens du « cadeau ailé », c’était le don des écrits spirituels que le Seigneur lui a accordé, enrichissant l’Église et éclairant l’âme des fidèles de cette génération.
Părintele Matta el Maskine, copt ortodox († 8 iunie 2006), și Sfânta Tereza de Lisieux

--------------------------------------------------

Extras din biografia postumă intitulată „Viața părintelui Matta”, apărută în 2008 la Tipografia Mănăstirii Sf. Macarie, p. 202-203.

BUCURIILE CERULUI

Pe când se afla în Valea Rayan, părintele Matta a experimentat deseori apropierea sfinților și bucuriile cerului. Într-o perioadă grea a itinerariului său, încercat fiind de numeroase dificultăți, atât din partea oamenilor cât și a demonilor, părintele ne-a relatat această viziune. Într-adevăr, cerul i-a trimis o mângâiere prin persoana unei călugărițe sfinte acoperită de glorie, care a venit să-l consoleze și să îl susțină în bătălia sa. Iată faptele:

Un prieten al comunității i-a oferit acesteia un exemplar al cărții Viața unui suflet, a Micuței Tereza a Pruncului Isus. Călugării au citit cartea și, mișcați de viața acesteia, i-au dat-o și părintelui Matta pentru ca și el să o citească, la rândul său. Această lectură a vieții sfinte a Terezei l-a consolat pe timpul perioadei de greutăți și mari încercări. Cerul i-a dat un surplus de consolare. Într-o apariție, el a avut o viziune a sfintei Tereza care venea la el, însoțită de fecioare (călugărițe), toate încoronate de glorie. Sfânta Tereza l-a dus apoi, în spirit, la locul unde odihnește corpul său, la Catedrala din Lisieux, în Franța. Părintele Matta s-a văzut privind catedrala de la înălțime, aplecat peste turn. A vizitat-o până în cele mai mici unghere. Sfânta Tereza, însoțită întotdeauna de surorile sale, i-a spus: „Nu te teme, nu te întrista, surorile mele și cu mine ne vom ruga pentru tine, din acest loc.” Cuvintele ei îi aduceau multă consolare. La sfârșitul apariției, Sfânta Tereza i-a oferit un cadou, spunându-i:  „Primește acest cadou, e pentru tine!”. Era o peniță ca cele se foloseau în trecut pentru scris, înconjurată de două aripi din aur, iar la capăt avea un cuțit pentru tăiat pana ori de câte ori va fi nevoie.  

Iată ce le-a relatat părintele Matta călugărilor, care au înțeles, la rândul lor, sensul „cadoului înaripat”. Era darul scrierilor spirituale pe care Domnul i l-a dat, îmbogățind Biserica și aducând lumină în sufletele credincioșilor acestei generații.

vineri, 13 aprilie 2018

MIKHTAV 81

A apărut numărul 81 al revistei Fraternității Sfântul Ilie, Mikhtav.
Revista este disponibilă în limbile română și franceză și poate fi comandată la adresa de mail: schitulstanceni@yahoo.fr
In sectiunea Publicații a blogului aveți acces la numerele precedente ale revistei.