Schitul Stânceni: Nostra Aetate la Stânceni

vineri, 14 august 2015

Nostra Aetate la Stânceni

Hramul bisericii Schitului Stânceni a fost și în acest an prilej de reflecție profundă, prietenească, o continuare a întâlnirilor inițiate în 2013 de Maica Éliane, având ca subiect relațiile dintre evrei și creștini. Temele tratate în cei trei ani sunt sugestive și grăitoare: ”Identitatea lui Israel și a Bisericii, astăzi” – 2013; ”Evrei și creștini, pentru aprofundarea dialogului” – 2014; ”Nostra Aetate, aniversarea a 50 de ani (1965-2015)” – 2015.

Întâlnirea din acest an s-a desfășurat pe parcursul a mai multor zile și a cuprins mai multe etape:

Întâmpinarea grupului de pelerini francezi la aeroportul din Târgu Mureș și vizitarea sinagogii din oraș și a grupului statuar ridicat în memoria victimelor holocaustului (3 august);
Vizitarea unor obiective turistice și religioase: sinagoga din Gheorgheni, mănăstirea Bistrița (NT), sinagoga monument istoric din Piatra Neamț, biserica seminarului Neamț și mănăstirea Neamțului (4 august);
Prima zi de colocviu (5 august);
Hramul bisericii schitului, sărbătoarea ”Schimbării la Față”, cu participarea la Sf. Liturghie celebrată împreună cu PS Mihai, episcopul Bucureștiului (predica aici) și a doua zi a colocviului (6 august).

Tema acestui an, aniversarea publicării Declarației Nostra Aetate a Conciliului Vatican al II-lea, s-a dovedit a fi un subiect incitant atât pentru personalitățile invitate să conferențieze cât și pentru numeroșii participanți, chiar dacă în România se vorbește destul de puțin despre relațiile iudeo-creștine, comunitățile evreiești fiind, din păcate, tot mai reduse după cum s-a văzut în vizitele la sinagogile din Tg. Mureș, Gheorgheni sau Piatra Neamț.

Conciliul ecumenic Vatican al II-lea a reprezentat o amplă acțiune de reînnoire a Bisericii catolice, un ”examen de conștiință desfășurat în fața ochilor proprii, în fața lumii și în fața lui Dumnezeu”[1]. Timp de trei ani, pe baza a 8972 de propoziții grupate în mai multe scheme, Conciliul a acoperit în 4 Constituții, 9 Decrete și 3 Declarații temele majore de interes pentru biserică. Declarația Nostra Aetate a primit numele de la fraza cu care începe documentul conciliar: ”În EPOCA NOASTRĂ, în care neamul omenesc este din zi în zi mai strâns unit și în care crește interdependența dintre popoare, Biserica își examinează cu mai multă atenție relațiile cu religiile necreștine.”[2]

Intervențiile de la Stânceni, ce vor fi publicate în următorul număr al revistei Mikhtav (disponibil în curând la Schit), au căutat să marcheze progresele realizate, în cei 50 de ani trecuți de la publicarea documentului aniversat, în dialogul iudeo-creștin din diverse perspective: iudaică și creștină (catolică, luterană, ortodoxă), dar și din punctul de vedere al artei vechi bisericești sau al istoriei comunităților locale.

O concluzie de bun simț, care a întrunit acordul tuturor participanților, este cea a doamnei Jacqueline Cuche, președinta Prieteniei iudeo-creștine din Franța (AJCF), care a spus:

”Biserica (și înțeleg prin aceasta totalitatea creștinilor) recunoaște că Isus era evreu, la fel ca Maria, apostolii și toți primii creștini; ea condamnă acuzația de deicid aruncată timp atât de îndelungat asupra poporului evreu în ansamblul său; ea condamnă teologia substituirii și nu se mai prezintă ca fiind Noul Israel; ea afirmă că Dumnezeu, fidel fiind, își păstrează iubirea sa pentru poporul evreiesc și recunoaște, deci, permanența Primului Legământ, pe care Noul Legământ nu l-a abrogat...”[3]

Pr. Adrian Lung